Factorii de comunicare in viata de zi cu zi

Fiinta umana este definita de conditia sa de sociabilitate, iar daca este sociabila este pentru ca poate comunica, adica isi poate schimba gandurile si emotiile, pe de o parte, si creatiile si experientele sale, pe de alta parte. Prin comunicarea cu ganduri si emotii, oamenii traiesc si se exprima, iar atunci cand obiectul comunicarii sunt creatiile si experientele lor, atat indivizii, cat si grupurile progreseaza si sunt imbogatiti cultural.

Comunicarea este o conditie necesara pentru existenta omului si unul dintre cei mai importanti factori in dezvoltarea sa sociala. Fiind unul dintre aspectele semnificative ale oricarui tip de activitate umana, precum si o conditie pentru dezvoltarea individualitatii, comunicarea reflecta nevoia obiectiva a fiintei umane de asociere si cooperare reciproca. In acest articol va vom oferi un studiu despre factorii comunicarii in viata de zi cu zi .

Ceea ce este destul de sigur este faptul ca comunicarea este fundamentul intregii vieti sociale . Este un proces care pune doua sau mai multe persoane in contact psihologic si functioneaza ca un moment organizator si ca o etapa de exprimare a subiectivitatii in care se schimba semnificatiile si semnificatiile unor subiecte specifice, construind individualitatea si cunoasterea lumii. Societatea ca realitate obiectiva devine o realitate subiectiva atunci cand individul interiorizeaza in constiinta sa si isi asuma ca a sa lumea sociala produsa de om, obiectivata in sensurile limbajului, ca exterioara lui.

Unul dintre principiile de baza ale teoriei generale a comunicarii este ca „semnele nu pot avea decat semnificatia pe care experienta individului ii permite sa-l citeasca in ele” intrucat nu putem decat interpretam un mesaj in functie de semnele pe care am invatat sa le atribuim, care constituie un cadru de referinta pe baza caruia un subiect, sau un grup al acestora, poate comunica.

Comunicarea, in scoala istorico-culturala, a fost lucrata ca categorie fundamentala privind functiile psihice superioare, care a evidentiat modul in care acestea nu raspund la linia evolutiei biologice, ci sunt rezultatul asimilarii produselor. de cultura, care apare numai din contactul dintre barbati. In acest sens, este de remarcat ideea unora despre originea interpsihologica a tot ceea ce este psihic, adica modul in care fiecare functie psihica si personalitate in general este generata ca procese interpsihologice pentru a fi ulterior interiorizate.

In timpul procesului de comunicare, subiectii implicati se influenteaza reciproc, adica subiectivitatile lor interactioneaza prin procesele de externalizare si interiorizare. Cuplat cu aceasta, exista o redefinire si o configuratie a subiectivitatii, unde realitatea vine prin celalalt.

Comunicarea trebuie studiata ca proces multidimensional si polifunctional. In corespondenta cu aceasta premisa, necesitatea de a o aborda de la trei niveluri de analiza in raport cu structura sa: Macrolevel, Mesolevel si Microlevel.

Elemente de comunicare

In general, cand vorbim despre elementele comunicarii, ne referim la emitator, mesaj, receptor, context, canal si cod . Totusi, putem analiza actul comunicativ si prin alte prisme de studiu.

Indiferent de valoarea implicita a studiilor despre cele 3 niveluri de analiza in structura la care s-a facut referire, sunt abordate 3 elemente sau factori de comunicarea in viata de zi cu zi este indisolubil impletita:

• Aspectul comunicativ : care nu este altceva decat schimbul de informatii, idei, criterii intre participantii la comunicare.
• Aspect interactiv: care se refera la schimbul de ajutor, cooperarea in comunicare, planificarea actiunilor activitatii.
• Aspectul perceptiv : care se refera la procesul de perceptie al comunicatorilor, la modul in care ambii sunt perceputi in procesul de comunicare, de care va depinde intelegerea si eficacitatea in schimbul comunicativ.

Aceste trei aspecte, la randul lor, sunt identificate cu trei functii fundamentale ale comunicarii, care sunt:

• Functia informativa : care include procesul de transmitere si primire a informatiilor, dar vazandu-le ca un proces de interrelatie. Prin ea, individul isi insuseste experienta istorico-sociala a umanitatii.
• Functia afectiv-valorica : care este foarte importanta in contextul stabilitatii emotionale a subiectilor si al implinirii lor personale. Prin aceasta functie omul isi formeaza o imagine despre sine si despre ceilalti.
• Functia de reglementare: prin intermediul careia se realizeaza feedback-ul care are loc pe tot parcursul procesului comunicativ, care serveste ca fiecare participant sa cunoasca efectul cauzat de mesajul sau si sa se poata evalua.

Formele si continutul comunicarii sunt determinate de functiile sociale ale persoanelor care intra in ea, de pozitia lor in sistemul de relatii sociale si de apartenenta lor la una sau alta comunitate sau grup; sunt reglementate de factori ce tin de productie, schimb si consum, precum si de traditii, norme morale, juridice si institutionale si servicii sociale.

Datorita faptului ca procesul de comunicare este cel care permite oamenilor sa relationeze, sa se lege prin diferitele activitati si sfere care cuprind viata de zi cu zi, este necesar sa se acorde o atentie deosebita modului de dezvoltare a abilitatilor care sporesc aceasta capacitate umana.

Pentru aceasta, ar trebui sa plecam de la care ar fi conditiile, in jurul procesului mentionat, care sa faciliteze si sa promoveze eficacitatea acestuia. In primul rand, as dori sa ma refer la necesitatea crearii unui climat psihologic favorabil de securitate, incredere, pozitivitate, empatie, printre alti factori. Cand vorbesc despre crearea unui climat, este necesar sa te orientezi catre celalalt, intelegandu-l si aratand acea intelegere, punandu-se la locul lui si acceptandu-l, fiind sincer, permitand exprimarea totala fara ofensare sau agresivitate. In esenta, este respectarea celuilalt, respectarea dreptului acestuia de a-si exprima sentimentele.

Importanta destinatarului mesajului

Unul dintre cei mai importanti factori ai comunicarii in viata de zi cu zi este receptorul. De asemenea, este esentiala ca un alt element esential al comunicarii interpersonale capacitatea si abilitatile de ascultare dezvoltate corespunzator la participantii la procesul de comunicare.

Posibilitatea unui adevarat dialog, invatare si schimbare depinde de o capacitate ridicata de a contribui cu date pentru a afirma ceea ce se gandeste, cu o capacitate la fel de mare de a fi dispus sa asculte in continuare si de a modifica orice idei care sunt necesare.

A sti sa asculti este o abilitate care aduce recompense substantiale: cresterea productiei si a intelegerii, capacitatea de munca reinnoita si eficienta sporita, reducerea timpului si a materialelor pierdute. Devenind mai constient de procesul de ascultare, individul devine mai demn de incredere si mai capabil sa stabileasca relatii bune, in timp ce invata sa recunoasca adevaratul scop din spatele mesajelor celorlalti.

Comunicare si asertivitate

Asertivitatea este o abilitate fundamentala pentru stabilirea relatiilor interpersonale. Cand vorbim despre a invata sa fim asertivi, ma refer la promovarea dezvoltarii abilitatilor care ne vor permite sa fim oameni directi, onesti si expresivi in comunicarea noastra; pe langa faptul ca este in siguranta, se respecta si are capacitatea de a-i face pe altii sa se simta valorosi. Exista aici un element care nu poate lipsi, trebuie sa incerci mereu sa gasesti o solutie „Win-Win”, adica trebuie sa directionezi actul comunicativ intr-un mod care sa beneficieze participantii sai.

Nu numai aceste elemente sunt necesare; dar si persoana trebuie sa planifice limbajul, continutul, mijloacele de transmitere si sa stie sa obtina feedback. 

Naturalitatea este o strategie de mare valoare, deoarece aceasta este o resursa care permite sa faca impresii sau sa sublinieze ceva, astfel incat sa fie asumata de interlocutor drept adevarat, autentic.

Exista opinii categorice care afirma: „Orice act comunicativ, daca este autentic, presupune un proces sincron de demascare, de dezvaluire a realitatii obiective, normative, intersubiective si lingvistice. In acelasi timp, presupune o eliberare de presiunile externe care decurg din relatiile de putere si dominatie, de interese institutionale, personale, explicite sau ascunse. La fel presupune o eliberare de presiuni, automatisme interne, temeri, inhibitii etc.

Intentia comunicativa

Actul comunicativ este rezultatul consensului intersubiectiv, al simetriei relatiei dintre interlocutori, in care forta, daca exista, nu este alta decat cea a discursului rational. Aceste acte comunicative sunt deci acte de emancipare.

Relatia reciproca a partilor fata de obiectul dialogului nu poate fi eficienta in scopul rezolvarii problemei decat atunci cand situatia este structurata ca un proces de cooperare, in care atitudinea favorabila scopului atingerii unui scop comun permite un rezultat pozitiv. relatia partilor, in acelasi timp ca este o conditie pentru ca contradictia in nivelul obiectului conversatiei sa poata fi solutionata in comun.

Aceste strategii comunicative au la baza o pozitie cooperanta si care ghideaza actul de comunicare catre exprimarea si intelegerea reciproca pentru cautarea unor solutii comune, a sarcinilor care au dat nastere instaurarii comunicarii.

Prin intermediul acestora se realizeaza un avans in procesul comunicativ, atat subiectiv, cat si obiectiv, pe care il traiesc ambii participanti. Cand o persoana se adreseaza altuia prin limbaj, cautand intelegere reciproca si comunicare eficienta, ei presupun reciproc ca ceea ce spune fiecare:

• Raspunde la realitate; este adevarat.
• Ca ceea ce spun ei se conformeaza normelor sociale si este justificat, adica ceea ce spun ei este justificat.
• Ca atunci cand vorbesc, o fac cu sinceritate si sinceritate , ca nu au de gand sa insele.
• Ca ceea ce spun ei este de inteles, de inteles pentru amandoi.

Mai multi autori sunt de acord in clasificarea barierelor in doua mari grupuri sau niveluri:

• Primele, la nivel sociologic , au la baza cauze sociale obiective, datorita apartenentei participantilor la diferite grupuri sociale, ceea ce da nastere unor conceptii filozofice, ideologice, religioase, culturale diferite care determina lipsa unei conceptii unice asupra situatiei. 
• Al doilea, la nivel psihologic , apar ca o consecinta a caracteristicilor psihologice ale celor care comunica (caracter, temperament, interese, stapanirea abilitatilor de comunicare) sau din cauza caracteristicilor psihologice care s-au dezvoltat intre membri (ostilitate, neincredere, rivalitate). ) care pot sa fi aparut nu numai datorita imbinarii caracteristicilor personologice ale fiecaruia, ci si din cauza unor factori circumstantiali care i-au plasat in pozitii contradictorii sau rivale in functie de situatia in care se afla (razboaie, lupta contrariilor pentru un obiect sau subiect in care castigul unuia inseamna pierderea celuilalt).

Alti autori le clasifica in:

• Materiale
• Cognitive
• Socio-psihologic

Cele materiale apar atunci cand comunicarea este globala, masiva sau directionata, cel putin catre un numar considerabil de oameni; apar din cauza lipsei obiective de resurse sau a mijloacelor de comunicare si sunt definitorii in transmiterea mesajelor (mass-media: televiziune, radio, presa; microfoane, difuzoare). Dar aceste bariere sunt usor de detectat si, prin urmare, indepartarea lor nu este o problema insolubila.

Cele cognitive sunt mai complexe si se refera la nivelul de cunostinte pe care il are ascultatorul despre ceea ce intentionam sa comunicam. In fine, cele socio-psihologice sunt cele mai greu de depasit si sunt determinate de schema referentiala a subiectului; Unele idei nu sunt valabile sau sunt direct sau indirect opuse cu ceea ce a acceptat persoana care primeste informatia, asa ca aceste idei blocheaza orice nivel de comunicare.

Cea mai mare bariera in calea intercomunicatiei este tendinta noastra naturala de a judeca, evalua, aproba (sau dezaproba) judecatile altor oameni. Clasificarea cea mai utilizata este cea care stabileste:

• Bariere fizice : Inferente ale comunicarii care sunt prezentate in mediul in care are loc respectiva comunicare. O bariera fizica tipica este distragerea atentiei cauzata de un tip de zgomot care obstructioneaza semnificativ vocea mesajului, altele pot fi cele care mediaza intre oameni (distante, pereti, obiecte care ingreuneaza contactul vizual).
• Bariere semantice : Acestea apar din limitarile in simbolurile cu care comunicam, in general simbolurile au o varietate de a alege dintre multe, uneori alegem sensul gresit si apare o comunicare gresita.
• Bariere personale: Acestea sunt inferente de comunicare care apar din emotiile umane, valorile si obiceiurile slabe de ascultare. Ele apar de obicei in situatii de munca. Cu totii am experimentat cum sentimentele noastre personale ne pot limita comunicarea cu alte persoane, aceste situatii apar la locul de munca, precum si in viata noastra privata.

Pentru a face o definire exacta a acestui fenomen, as numi strategie de comunicare restrictiva modalitatea constienta de a dirija si conduce actul comunicativ in sens negativ, impiedicand si impiedicand procesul de intelegere reciproca si cautarea unor solutii comune intre partile comunicare.. Acestea se ocupa de pozitii necooperante in care autoorientarea primeaza asupra sarcinii si celeilalte, si ale caror obiective vizeaza predominarea in relatie cu orice pret.

• Sunt oameni egocentrici care tind sa vorbeasca doar despre ei insisi, motiv pentru care le este imposibil sa-l inteleaga pe celalalt, nepermitandu-le macar sa se exprime. Altii, dimpotriva, raman atat de tacuti incat raman in afara comunicarii.
• Folosirea prea des a umorului poate face interlocutorul sa considere ca devalorizeaza ceea ce spune, generand disconfort si constituind o adevarata bariera de comunicare.
• De asemenea , atitudinile de superioritate, incarcate de mime si alte semnale extraverbale, ii impiedica pe participantii la proces sa se simta egali in colaborare si sa poata face schimb in beneficiul celuilalt.
• Graba , lipsa de atentie, de consideratie, fac persoana sa acorde putin interes vorbitorului, reducand importanta si interesul a ceea ce exprima. Evident, procesul de comunicare nu este eficient in niciunul dintre aceste cazuri.
• La fel, nu pot sa nu mentionez atitudinile rigide ca erori comune in comunicare, deoarece propriile opinii, in acest caz, ar fi singurele corecte si incontestabile, impiedicand si impiedicand schimbul, intelegerea; In sfarsit, interactiunea.

Cum afecteaza comunicarea viata de zi cu zi?

Plecand de la ideea ca nu este important doar sa avem abilitati de comunicare, ci sa cunoastem care sunt barierele din cauza utilizarii frecvente pe care le facem, consecintele lor care impiedica cu adevarat schimburile pozitive, dezvoltatori pentru oamenii implicati in proces; si care, in plus, se repeta din nou si din nou devenind automatizate in comportamentul nostru zilnic.

De aceea, iti sugerez sa reflectezi asupra ideilor prezentate aici, si sa te exersezi pentru a fi un bun comunicator, in folosul tau si al celor din jur in viata ta de zi cu zi.