Seful ONU pentru activitati umanitare s-a intrebat de ce miliardele de dolari promise pentru a combate criza climatica nu au fost folosite pentru a lupta impotriva foametei in Somalia.
Martin Griffiths a spus ca nu stie unde au ajuns cele 100 de miliarde de dolari promise (87 de miliarde de lire sterline) pe an pentru a combate impactul incalzirii globale in tarile mai sarace si a cerut o mai mare transparenta in ceea ce priveste finantarea climatica.
„Adevarul este ca ne straduim sa incercam sa intelegem unde sunt banii pentru clima care au fost promisi acum un deceniu. Unde este? Cine il tine si cine nu il livreaza in locuri precum Somalia?” a declarat Griffiths, subsecretarul general al ONU pentru afaceri umanitare si coordonatorul ajutorului de urgenta.
„Somalienii sunt victimele comportamentului nostru, victimele obiceiurilor noastre – nu ale lor. Si totusi nici nu am reusit sa le aducem banii pe care i-am promis nobil in urma cu ceva timp exact pentru acest tip de scop.”
ONU a avertizat ca este probabil sa fie declarata o stare de foamete in zonele Somaliei pana la sfarsitul anului, deoarece tara continua sa se lupte cu seceta si izbucnirile conflictului.
Griffiths a spus ca „nu a reusit” sa obtina un raspuns cand a intrebat guvernele cum a fost decisa si furnizata finantarea pentru schimbarile climatice.
Critica lui Griffiths la adresa sistemului de finantare opac se adauga la apelurile tot mai mari din partea tarilor africane si a militantilor pentru o mai mare transparenta si un acces mai usor la banii promis.
La conferinta ONU privind schimbarile climatice din 2009, tarile bogate s-au angajat sa ofere statelor cu venituri mici 100 de miliarde de dolari pe an pana in 2020 pentru a atenua si a se adapta la criza climatica. Fondul verde pentru clima a fost creat ca o modalitate de a furniza bani, dar a avut un impact limitat, deoarece tarile bogate isi canalizeaza adesea finantarea prin Banca Mondiala sau bancile regionale de dezvoltare.
Potrivit Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica, care monitorizeaza contributiile donatorilor la finantarea schimbarilor climatice, tarile dezvoltate au mobilizat 83 de miliarde de dolari in 2020. Tarile cu venituri mici au primit 8% din bani intre 2016 si 2020.
Cu toate acestea, saptamana trecuta Oxfam a declarat ca cifra mobilizata de tarile dezvoltate a fost intre 21 de miliarde si 24,5 miliarde de dolari si ca doar o cincime din aceasta a ajuns in tarile mai putin dezvoltate. Organizatia de caritate a spus ca imprumuturile reprezinta mai mult de 70% din finantarea climatica.
Profesorul Lee White, ministrul mediului si schimbarilor climatice din Gabon, a declarat ca sistemul este defect. Tarile donatoare auto-raporteaza contributiile si nu exista o modalitate clara de a urmari cati bani au fost donati si unde au fost cheltuiti, a spus el.
El a spus ca doar o parte din banii pe care tarile bogate spun ca i-au furnizat ajung la Fondul Verde pentru Clima si chiar si atunci cererile de bani vin cu criterii prea complicate.
„Putine tari in curs de dezvoltare au capacitatea de a scrie proiecte bancabile si exista atat de multe proceduri neindemanatice, chiar daca obtineti bani, de multe ori se simte ca sistemul este conceput pentru a va impiedica sa cheltuiti fondurile pentru orice altceva decat consultantii din tarile dezvoltate”, a spus el. spus.
Kevin Watkins, un fost director executiv al Institutului de Dezvoltare de peste mari, a declarat ca ajutorul pentru clima si dezvoltare trebuie sa fie integrat.
„Avem un sistem de finantare a dezvoltarii care este profund izolat si care este oarecum competitiv, cu agentii mari care se lupta pentru acelasi pot de bani, care este prost coordonat si care, cu toata sinceritatea, nu reuseste sa abordeze provocarile reale legate de riscul climatic pentru tari aflate la capatul ascutit al crizei”, a spus el.
„Problema care trebuie abordata este in esenta legata de saracie si capacitatea limitata de a gestiona riscurile legate de clima. Nu sunt evenimente catastrofale – sunt precipitatii intarziate, niveluri mai mari de evaporare, slabiciunea infrastructurii de apa. Ideea ca puteti imparti acest lucru in finantare climatica si finantare non-clima este, in opinia mea, in centrul problemei.”
El a spus ca Somalia este un exemplu de tari cu venituri mici – in special cele care se confrunta cu conflicte – care au fost fortate sa se bazeze pe ajutorul umanitar in scadere atunci cand au intrat deja intr-o stare de criza, in loc sa aiba interventii anterioare care ar fi putut rezolva problemele fundamentale.
Griffiths a spus ca finantarea pentru clima ar fi putut fi folosita pentru a sapa fantani si a sustine mijloacele de trai in zonele cele mai afectate din Somalia.
Griffiths a spus ca este „fara echivoc sigur” ca conditiile de foamete sunt prezente in Somalia.
Trimisul prezidential al Somaliei pentru raspunsul la seceta, Abdirahman Abdishakur Warsame, a declarat intr-un interviu recent ca comunitatea internationala esueaza Somalia. „Milioane de copii sunt subnutriti, multi vor muri si nu avem niciun ban din acel fond pentru clima”, a spus el.
Ministrii din Egipt si Republica Democrata Congo au cerut tarilor dezvoltate sa onoreze angajamentul de 100 de miliarde de dolari si sa acorde prioritate finantarii climatice la summitul Cop27.