Investitia de 68 de miliarde de euro a gigantului tehnologic american Intel intr-un nou site de productie de microcipuri in orasul german Magdeburg ar putea fi cea mai mare investitie straina a Europei pana in prezent – dar este prea devreme sa pretindem ca acest lucru inseamna ca politica industriala a Europei privind cipurile este un hit.
Comisia Europeana si-a prezentat in februarie anul trecut planul de a-si dubla cota de piata globala in industria semiconductorilor pana in 2030. Este cea mai indrazneata incercare a blocului de a lansa programe de sprijin public la scara larga in valoare de miliarde pentru a-si stimula industriile locale. Daca va reusi, Europa ar rivaliza cu scheme similare din SUA, China si din alte parti – si ar fi un succes rar al politicii industriale pentru un bloc care in ultimele decenii a alungat interventionismul de stat in favoarea pietelor libere.
Presedintele Comisiei, Ursula von der Leyen, a numit deja strategia un „succes” in discursul ei anual catre Parlament din septembrie. „Asa arata conectivitatea de incredere”, a adaugat ea la o conferinta din Tallinn luna aceasta, referindu-se la proiectul Intel Germania si aprobarea ajutorului de stat pentru o investitie de 730 de milioane de euro a STMicro la inceputul lunii octombrie.
Dar exista obstacole majore care inca stau in cale. Criticii au sustinut ca alinierea banilor este un lucru, dar alocarea lor in mod corect si rezolvarea altor blocaje – cum ar fi gasirea de muncitori calificati pentru sector – este altceva.
Mai rau, planul UE primeste, de asemenea, critici usturatoare din partea tarilor mai mici ale UE, care se tem ca marea schema de politica industriala ar beneficia doar tarilor mari din UE, precum si din partea firmelor europene mai mici, care se simt dezamagiti.
„De ce nu te uiti la propriile companii care sunt deja aici?” Harald Wack, directorul executiv al Wack, o afacere de familie, a spus ca le-a spus oficialilor ministerului german in timp ce cauta bani pentru a-si sustine noua fabrica de 100 de milioane de euro. , exact in aceeasi perioada in care Intel facea cumparaturi pentru fonduri publice. „Dar nu poti trece.”
Cursa pentru a atrage giganti de jetoane
Forta politica a Europei de a sprijini industria chipsurilor a declansat angajamente de investitii de cand a fost lansata in februarie.
Germania si Franta si-au asumat fiecare angajament pentru un „mega-fab” de mai multe miliarde.” Intel s-a angajat in martie la o facilitate de 17 miliarde de euro in Magdeburg german pe care intentioneaza sa o extinda in anii urmatori; un consortiu american-francez-italian al GlobalFoundries si STMicro a facut echipa pentru o facilitate de 5,7 miliarde EUR in Alpii francezi in iulie.
Deja dimensiunea investitiei Intel este fara precedent. „In urmatorii 10 pana la 15 ani, dorim sa construim opt module” care ar depasi „cu siguranta” 68 de miliarde de euro, a declarat Christin Eisenschmid, directorul general al Intel Germania. Acest lucru ar face din proiect cea mai mare investitie straina directa din istoria Europei, potrivit German Trade and Invest, o agentie de investitii sustinuta de stat.
In timp ce Intel a facut pasul in Europa, blocul inca spera sa atraga angajamente de la alti doi mari producatori de cipuri de ultima generatie: TSMC din Taiwan – cel mai mare producator de cipuri din lume – si Samsung din Coreea de Sud.
Dar Europa concureaza cu alte parti ale lumii pentru acesti bani pretiosi de productie.
TSMC a angajat investitii in Japonia si Arizona, iar Samsung are in vedere o extindere in Texas. Asta pe langa investitiile din ambele tari din Asia. Ambii au fost pana acum reticenti in a angaja public orice investitie in UE.
Directorii din industrie imping Bruxelles-ul sa judece in continuare ambele companii.
„Din pacate, in acest moment se pare ca incercam sa facem acest [schift] cu Intel, iar Intel pur si simplu nu are tehnologia”, Hermann Hauser, capitalist de risc si fondator al Acorn Computers (care s-a desprins din designerul de cipuri ARM). „Trebuie sa facem asta cu TSMC si Samsung.”
Hauser i se alatura criticilor sale si alti experti. „Fabrica Intel nu face Europa mai independenta, nu duce la mai multa securitate a aprovizionarii, nu duce la mai multa competitivitate”, a spus Jan-Peter Kleinhans de la Stiftung Neue Verantwortung.
Rolul TSMC a devenit si mai remarcabil in timpul verii. Productia din Taiwan este inca cu mult inaintea restului lumii – in special in categoria cipurilor de inalta tehnologie.
Tensiunile in jurul insulei, declansate de o vizita a presedintelui american al Camerei, Nancy Pelosi, au reamintit tuturor importanta Taiwanului pentru industrie.
„Nu putem depinde de Tech Taiwan”, a declarat la inceputul lunii septembrie, la Eindhoven, comisarul pentru piata interna Thierry Breton.
Sustine scena locala
Accentul pe proiecte masive sustinute de unul dintre cei trei mari producatori a atras si critici – atat in industrie, cat si in randul parlamentarilor de la Bruxelles.
Europa gazduieste multi campioni ascunsi mici si mijlocii in domeniul designului de masini si cipuri, care se tem ca sunt hraniti cu firimituri, in timp ce marii jucatori mananca prajitura.
Wack din Bavaria, compania de curatare de precizie a electronicelor, a inceput sa lucreze la noua sa fabrica de 100 de milioane de euro cam in aceeasi perioada in care a fost anuntat acordul Intel. Bavarezii au incercat sa obtina si finantare publica, dar nu au reusit, a spus Harald Wack, CEO. „Am trecut de la secretar de stat la ministru de finante cu aceeasi problema”, a spus el.
Un far de speranta pentru ei este un proiect mai modest in sudul Europei, in Catania, Sicilia. Producatorul franco-italian de cipuri STMicro a primit unda verde europeana pentru un ajutor de stat italian de 292 de milioane de euro pentru o fabrica care produce plachete cu carbura de siliciu utilizate pentru imprimarea cipurilor – ca parte a planului de redresare al Italiei.
O alta ingrijorare, in special a politicienilor din tarile membre mai mici ale UE, este ca doar statele UE mai mari care pot egala banii privati vor beneficia de investitii. Guvernul german, de exemplu, va investi cel putin 6,8 miliarde de euro in situl din Magdeburg.
Legislatorul Parlamentului European care conduce dosarul, Dan Nica (S&D, Romania) a pledat ca Chips Act ar trebui sa „reduca diferentele dintre nivelurile de dezvoltare” ale tarilor UE – adica ar trebui sa beneficieze si tarile mai mici. Un raport publicat in octombrie de think tank-ul Bruegel a avertizat, de asemenea, pentru o cursa de subventii, numind ca este „nesurprinzator” faptul ca Germania a obtinut primele investitii mari.
Unii campioni ai industriei sunt convinsi ca subventiile publice ale Intel pentru fabrica din Magdeburg creeaza dinamica unui hub de semiconductori mai mare si infloritor. „Odata ce [producatorii] sunt acolo, ei vor atrage furnizorii, clientii, talentul. Acea prima fabrica va plati pentru numarul doi”, a spus Peter Wennink, directorul executiv al furnizorului de chipsuri ASML.
Asociatia industriala Silicon Saxony a estimat ca numai in Saxonia, aproximativ 100.000 de oameni vor lucra in industria microelectronicei si comunicatiilor in 2030, ceea ce ar fi cu 27.000 mai mult decat in prezent.
Dar asta nu inseamna ca germanii si nici alti europeni sunt asteptati sa primeasca banii contribuabililor inca.
Potrivit lui Alan Priestley, Europa are nevoie de cel putin inca cinci ani pentru a infiinta un „ecosistem” de cunostinte de cipuri care rivalizeaza cu SUA. Numai atunci blocul va forta sa atraga o investitie, a spus el.
„Nu se asteapta ca Magdeburg sa apara pana in 2027”, a spus Priestley. „S-ar putea sa fi inceput sa sape groapa – dar nu este o satisfactie instantanee. Acest lucru necesita timp.”